Absurd.

Am vorbit atât de mult despre forme noi, dar acum simt că lunec şi eu spre rutină.
Desigur, pentru Trigorin e uşor. Şi-a făcut un fel al lui de a scrie… La el, pe un stăvilar străluceşte gâtul unei sticle sparte, cade umbra roţii de la moară, şi noaptea cu lună e gata! Pe câtă vreme la mine..

Vă simt.. Ştiu ce gândiţi..

Când îmi daţi câte o atenţie binevoitoare, mi se pare că privirile voastre îmi măsoară nimicnicia. Nu aveţi decât dispreţ pentru inspiraţia mea, mă credeţi un om mediocru, un om de nimic, la fel ca mulţi alţii.

Adevăratele talente, firi dintre cele mai nobile.. Am eu mai mult talent decât voi toţi la un loc!!! Voi, învechiţii, care aţi pus stăpânire pe artă şi credeţi că numai ce faceţi voi e legitim şi adevărat, iar pe ceilalţi îi prigoniţi şi-i sugrumaţi!

Nu vă recunosc. Nu te recunosc nici pe tine, nici pe el!
Întoarce-te la teatrul tau scump şi joacă în piese nătânge şi fără duh.

Parcă aş avea un cui înfipt în creier…

Am pierdut totul! Ea nu mă iubeşte! Nu mai pot să scriu… Mi s-au spulberat toate speranţele…

(Pauză.) Da. Ajung din ce în ce mai mult să cred că nu e vorba nici de forme vechi şi nici de forme noi şi că omul scrie fără să se gândească la niciun fel de forme, scrie pentru că scrisul se revarsă liber din sufletul lui.

Ce-i asta? Cine e acolo?

Nina! Parcă aveam un fel de presimţire! Toată ziua mi-a fost inima grea!
Ce ciudat e că te văd.

Nina, te-am blestemat, te-am urât, ţi-am rupt scrisorile şi fotografiile, dar în fiecare clipă simţeam că sufletul meu e pentru vecie legat de dumneata. Nu pot să nu te mai iubesc, Nina. Din clipa în care te-am pierdut şi am început să public ce scriu, viaţa mea e un chin. Sufăr… Ca şi cum tinereţea mea ar fi zburat deodată, parcă aş fi de nouăzeci de ani pe lume! Te strig, sărut pământul pe care-ai călcat..
Sunt singur, nicio dragoste nu-mi încălzeşte inima. Mi-e frig de parcă aş trăi sub pământ, şi tot ce scriu e searbăd, uscat, întunecat.

Iar tu.. ţi-ai găsit calea, ştii încotro mergi, pe câtă vreme eu tot mai orbecăiesc prin haosul visurilor şi al imaginilor, fără să ştiu la ce şi cui foloseşte. Nu cred şi nu ştiu care-i chemarea mea!

Ce bezna… Nu ştiu de ce sunt aşa de neliniştit…

Viata de weekend.

Vorbeam cu o prietena inainte de a scrie post-ul acesta.Se plangea ca de doua luni de zile o tine numai in betii si mahmureala si teze si..nu mai poate. Mi s-a parut interesant discursul ei despre weekend-uri. Suna cam asa:
-'Vineri seara. Plictiseala, dezamagire, melancolie.'Nu iese nimeni in seara asta...'. Te vei multumi cu un film siropos si cu o punga de chips-uri. Super. Dar tu nu stii ca peste vreo doua ore vei primi un telefon si o invitatie in oras,asta ca sa vezi ce nebuna-i soarta. Esti in extaz. Stai o jumatate de ora in fata dulapului, alegandu-ti hainele potrivite pentru a-l cuceri pe X, dar sa ai grija sa nu fie prea 'pornish',ca sa nu vina Y la tine cu o bere,tie fiindu-ti prea sete si neavand bani, neputand sa il refuzi,bei berea,ametesti si ajungi sa petreci seara cu Y, regretand a doua zi.Revenind la dulap;iti alegi intr-un final hainele,te fardezi putin,infuleci 2 biscuiti si pleci.Singura.Nu-i nimic. Strada e oricum pustie,asa ca iti permiti sa canti ultima melodie din playlist.Ajungi la destinatie intr-un final,si te intalnesti cu amicii. Beti. Inauntru, incepi sa arunci priviri, si sa pregatesti terenul pentru agatat.Te asezi la masa, iti mai iei o bere.Hopa! Un tip dragut la bar;va aruncati priviri lungi si sexy,pana versi berea pe tine.Nu-i nimic.Urmatorul...''
Stateam si ii ascultam logoreea. Vorbea la persoana aIIa,ca si cum m-ar invata sa nu fac asta. Era adorabila si infundata in regrete.Ii va trece. Si continua...
''-Ma asculti?Bine.Asa,si cum spuneam...Gasesti alt tip, ii bei berea,il chemi afara,chicotiti si apoi fugi inauntru si nu il mai vezi toata seara. Si tot asa, o iei de la capat de vreo 3 ori, cu 3 tipi diferiti.Realizezi ca ti-e sete;dupa toate alergatura asta,cred si eu. Te intalnesti cu prietenele tale si puneti la cale un plan:sa faceti rost de bere! Super.Faci echipa cu una din ele si porniti la vanatoare.Faceti rost de bere si multi bani apoi plecati acasa la una din voi cu vreo 3 tipi si aveti afterparty.Dati foc la mancare, beti,fumati si jucati adevar sau provocare.'
-Whoaa stai putin,ati avut timp pentru toate astea?
-Da.Of,cand ma gandesc imi vine sa intru in pamant de rusine.
-Nu-i nimic.Cu totii am trecut prin asta.
-Ce usurarae.Vrei sa continui?
-Da.
-Bun.Pana la urma adormi si te trezesti mahmura,cu 100000+ de regrete si un dezastru total in toata casa.Pleci acasa.Esti singura.Ce usurare.Nu vroiai ca parintii tai sa simta miros de bautura,voma si tigari.Ei stiau ca esti la un concert Stefan Hrusca si ai ramas pest noapte la o prietena.Cum sa creada asta?!?Nici nu e Craciunul.Poate stiu ce ai facut.Intrii putin in panica,dar te linisteti usor.Intrii pe Facebook,si gasesti mesaj de la tipul de la bar.Hm..arata binisor....NU! Ia-ti gandul!Incetul cu incetul incepi sa-ti amintesti cu cine te-aiu sarutat,ce beri ai sterpelit..hm..magnific.Vorbesti cu prietenele tale si hotarati ora la care sa iesiti azi(Sambata).O vei lua de la capat.Cu alti tipi, facandu-ti alti prieteni,cunoscand lume noua.Incepi sa nu mai ai regrete...Te linistesti, si bei un ceai.In seara asta o vei lua de la capat!

-Viata de liceu,n-ai ce face.Zi-mi ce ai mai facut.
-Pai...am invatat pentru teze si am petrecut.Hm..Tu cum esti?...''

Am divulgat indeajuns. Asa sunt toate weekend-urile? Nu stiu..Al vostru cum e?

Inceput.

Siii da...Vorbeam de tipi si de noutati cu o prietena.E departe de mine si de tumultoasa mea viata, asa ca trebuie s-o tin la curent cu toate esecurile mele sentimentale.Eram bucuroasa ca incepe scoala,de aceea am si lipsit in prima zi.Parca nu aveam chef de orele alea sufocante si plictisitoare.Plus ca de proful de istorie nu-mi e deloc dor.Sa-mi revad toti colegii a fost frumos;sa-i vad agitandu-se cautandu-si o banca libera sau o tigara. Erau minunati toti.(Imi pare rau Delia ca am uitat cine esti.) Prietena mea nu avusese o zi tocmai placuta.Ex-ul se afla la doi pasi distanta.Sa il ignore?Sau sa se holbeze?Nuu..s-a dus si la intrebat daca iese la o bere.A refuzat-o.Idiotul.Din acel moment a jurat sa-i faca viata un chin.Azi urma sa afle tot liceul ca R.(ex-ul) nu prea da pe la dusuri si avea fantezii cu pisica sa. De ce a facut asta?Oare nu putea sa-l ignore sau sa-l injure?Dar nu suntem aici ca sa vorbim despre fosti.

Si da,toamna e antimpul schimbarilor.Toamna infloresc.Boboci,tipi noi,sau tipi din ce in ce mai buni.Nu poti rezista tentatiei.Dar stiu ca ei nu sunt decat aventuri sau viitori fuck friends.Asa ca am hotarat sa incerc ceva nou.Sa ma incumet sa iubesc pe cineva la distanta.Poate o sa invat sa fiu cu adevarat fidela.Il cunosc de cateva zile, dar simt ca-l stiu de-o viata. E tipul pe care il asteptam.Dar nu o sa ma afund in declaratii precare,pentru ca tot ce conteaza e sa traim clipa si sa pastram o legatura cat mai stansa.Deocamdata. (Nu mai am rabdare sa-i spun 'Te iubesc'')  ''Ahh..Diana,esti tembela?Taci si termina-ti cafeaua!''

Vacanta.Un esec?

E inca vacanta!Poate in trecut,era o bucurie si nu iti mai doreai sa se termine,insa anul acesta e cu totul altfel.In fiecare zi e la fel.Nimic nou si deja a trecut aproape toata vacanta asta plictisitoare..Nu prea multa distractie,fiindca nu ai cu cine merge,iar daca ai merge singura, te-ai alege cu muuulte chestii neplacute,gen tristete acuta, melancolii la pachet si cine stie ce alta stari minunate.

Asa ca programul nu e foarte incarcat.Dimineata te trezesti la 11-12,asta daca se mai numeste dimineata, si nu pranz...Urmatorul fel in meniu este lenevitul in fata PC-ului/TV-ului,eventual cu ceva de rontait in mana pana pe la 4,cand in final se hotaraste vreun tovaras sa te cheme pe-afara. Sau poate e boyfriend-ul care s-a plictisit de-atata fotbal si i s-a facut dor de tine.El probabil nu se plictiseste ca tine.Iese in fiecare zi cu baietii la fotbal/skate/basket;in fond ,baietii au nevoie de atat de putin ca sa fie multumiti...Pe cand tu ai nevoie de haine de farduri,atmosfera,nebunii etc.Te cam roade gandul ca ai ramas mai singura fata care nu a plecat in vacanta la Milano, pe la nu-stiu-ce matusa.Destinatii cu care respectivele iti dau peste nas, pentru ca acum sunt la liceu si au depasit statutul de scolarite de generala.

Anyway,ar trebui sa te multumesti cu ce ai,pentru ca,daca nu era el unica ta salvare,acum stateai melancolica in dormitor,amintindu-ti de vremurile bune,sau vizionand emisiuni in reluare din sezoanele trecute, pentru ca esti prea plictisita de Facebook/Youtube/Twitter sau de jocurile dress-up.Macar 5 ore din zi nu sunt plictisitoare,ai cu cine vorbi si mai simti si tu cateodata ca e vacanta.Asta,indeed daca ai norocul sa fii combinata vara, ceea ce e destul de greu,avand in vedere ca, vara,baietilor le place sa zboare din floare-n floare si ca e destul de greu sa prinzi in plasa ceva de calitate si toamna si iarna si primavara,daramite vara...

In rest poate chiar ti-ai dori sa inceapa scoala,mai ales ca ai tai ai intrat in concediu de o luna si pare sa nu se mai termine cosmarul de a auzi in fiecare zi replici ca:''NU MAI DA MUZICA TARE!!!;NU MAI DORMI ASA MULT!;MAI FA SI TU CEVA PRODUCTIV!!''.Dar ei nu inteleg ca tu chiar nu faci nimic si nici nu ai de gand.In viziunea lor,vacanta de vara este, ca intotdeauna un bun prilej de a mai repeta la mate/latina, sa te trezesti devreme,sa mai bei ceiucul cu ei, pentru ca ei inca te considera fetita lor mica,sa citesti o carte la 2 zile si sa nu lenevesti toata ziua pe net.Iar pretentiile cresc,logic,odata cu fiecare an:''Gata esti mare,de acum trebuie sa faci asta sau aia.''-responsabilitati si multe plictisuri de acest gen.Numai batai de cap!!

Ehee..Mai e mult pana la vacanta perfecta! Dar multumeste-te totusi cu ce ai avut. Desigur, tu fiind mofturoasa,vrei neaparat sa inceapa scoala mai repede, pentru ca ti-e dor sa umblii prin Sub cu fetele,sa aflati noutati despre boboci,sa chiulesti,etc.Oricum,din vacanta n-au mai ramas decat cateva zile,asa ca totul se rezolva de la sine.

Poate vara viitoare vei avea o vacanta mai buna,mai tare,mai plina de adrenalina,poate vei pleca la vreun festival,sau undeva departe-nu doar cu mintea...Cand erai mica,ai fi jurat ca nu vrei sa se termine vara,dar acum numeri zilele.Totusi,n-ai tupeu sa recunosti in fata prietenilor pe care nu i-ai vazut de-o vara,ca te-ai plictisit enorm in aceasta vacanta.Asa ca o sa-ti pui imaginatia la contributie si o sa le spui cat de cool a fost aceasta vacanta si cum nu ti-ai mai fi dorit sa se termine.Iar ei vor intra in joc si-ti vor povesti cat de marfa a fost si vara lor,desi intuiesti ca nici ei nu sunt 100% sinceri si ca la un moment dat au fost coplesiti de soare si de vacanta.

Fotografia.

Privesc albumul vechi de cand eram o fetita cu zeci de poze pline de amintiri.Le evit pe cele din copilarie,deoarece pe atunci eram prostuta si cam varza imbracata (cel putin rochita aia galbena cu buline si pantofii albi cu sosete dantelate fac o tinuta ce trebuie neaparat stearsa din cutiuta cerebrala).
Dau paginile si realizez ca iubesc fotografia-dovada fiind faptul ca sunt prezenta in fiecare poza,chiar daca imi apare doar o mana sau o jumatate de cap...Si imi dau seama ca orice fata care se respecta detine poze de tot felul si de prin toate locurile.

Ma apuca nostalgia cand revad pozele din album si ma vad de pe la 3 luni pana acum,la 16 ani (cand se presupune ca as fi matura,precauta si foarte responsabila).Dar hey,sunt responsabila - cu o singura exceptie:atunci cand a luat foc o clatita cu tot cu tigaie,pentru ca eram busy,in camera de alaturi:faceam fotografii.
Tata spune ca sunt obsedata de fotografie,dar mie mi se pare perfect normal sa ma pozez in ipostaze absolut normale (de exemplu, cand beau o ceasca de ceai) sau sa le fac celorlati ori lucrurilor poze.

Chiar nimeni nu isi da seama ca fara fotografie am fi nimic?Cum poti sa dovedesti ca la 5 ani erai cat un pepene(mic si indesat),cand tu la 16 ani ai 49 de kg si peste 1.70. Sau sa dovedesti ca existi?Fotografiile sunt totul pentru mine.Ma ajuta sa scap de depresii (de exemplu, ma consoleaza faptul ca in ani trecuti aratam mai groaznic decat acum.Nu ca as arata groaznic,dar imi place sa ma plang.)

Dar ce vad in josul albumului?! O poza cu idiotul ala?Ce naiba cauta in albumul meu de familie?Ma hilizesc la poza lui si...wow,ce bine arata!Cel putin zambetul e adorabil,de iti vine sa te topesti.Totusi...e vorba despre un ex...Cel mai intelept ar fi sa-mi amintesc partile groaznice ale relatiei si sa ma bucur ca a trecut totul si ca m-am ales cu un tricou super de la el. N-as vrea sa recunosc asta nici macar in gand,dar,offf,cred ca m-am reindragostit..

Nu nu! Stop! Am alte planuri.Nu am de gand sa-i caut numarul prin agenda si sa-i dau mesaje la care sa nu raspunda. Poate voi gasi tipul potrivit. Eu stiu,poate merit si eu un tip calumea.Am asteptat prea mult pentru asta.

Hei.

Avea pupilele dilatate.Era mic si spart.Mi-a placut.Ei,sigur va uita de seara asta.Pacat,imi pusesem toate sperantele in el.
M-am saturat de porumb fiert,de soarele asta tampit,de betiile saptamanale,de faptul ca nu mai vorbesc cu tata de 4 zile,si de faptul ca nu mai am bani.E crunt sa nu ai nici macar 10.000 in buzunar.Si ce?!? Sunt inca adolescenta,nu ar trebui sa-mi pese.Am timp pentru regrete.Macar am ce povesti nepotilor!En fin.Vreau ca vara sa nu se termine.Vreau sa ramana aici,vreau sa ramana ele.Am avut parte de cele mai frumoase luni din viata mea.Simt ca am crescut cu adevarat,simt cum imi pompeaza sangele in vene de fiecare data cand sunt cu ele.M-au scos din latargie.Am trait o vara cat 10.Prietenii mei sunt vara.De asta o iubesc ..

Demoni.

Cu totii avem voie sa avem momente jalnice.
Avem voie sa visam.Eu am vise.Tu? Simt uneori ca nu am totul.Desigur totul nu inseamna sa ai tot.
As vrea sa am o zi.O zi in care sa fac tot ceea ce nu trebuie. As vrea sa pot zbura,sa ma asez pe-un nor si sa pictez apusul.As vrea sa pot sa imi fotografiez visele.As vrea sa-mi beau cafeaua cu tine.As vrea sa ma trezesc cu capul pe pieptul tau..si sa iti ascult inima.As vrea sa facem clatite impreuna.As vrea sa ne batem cu perne,si apoi sa adormim in puf.E tot ce imi doresc de la viitor(ul).
Apoi tu,imi esti drag ca alunele in ciocolata.Da da!
M asimt ca si cum as scrie o carte.Memorii cu insemnari neregulate.Sau ca si cum as stii ca e cineva care o sa citeasca fiecare rand.Vreau clatite.

Memoirs.

Nu găseam pe altcineva mai potrivit..să devorăm chips-uri și kinder bueno până ni se face rau.Să râdem din nimic,să ne jucăm cu fantasmele nocturne,să privim cerul cum se fîstâcește ascunzându-și sfios pleoapele în munți,să râdem de capra din telefon.
Nu a mai ramas decat o picatură din licoarea dulceagă..Arghhht!.Aș impați-o cu tine,dar..Țrrrr!!!(All these bitches wanna' lick ma' ice cream..!\:d/)
''Vino acasa!''...Păi,ne vom vedea curând dar nu la fel,pentru că,vezi tu,nu știi să prețuiești adevarătele momente de fericire și te îneci în ipocrizie.Nu mai fi Iulia, fi Iuli!
Lasă,o să tânjești tu după mine,după momentele astea..dupa tine!
Dar,iți mulțumesc pentru weekend-ul minunat pe care l-am petrecut alături de tine...și,eu te iubesc așa cum ești.Chiar dacă mi-e greu să recunosc asta...