Iar a trecut vara pe langa mine...Huh,si eu care credeam ca vara trecuta a fost plictisitoare..Si uite cum viata,iti arata ca poate mult mai mult decat credeai tu.
Imi retrag cuvintele. Vara trecuta a fost 'foarte palpitanta'.
Acum ma multumesc doar cu o saptamana de fest si cateva iesiri pe ici pe colo.
Obsnuiam sa ma oftic de fiecare data cand prietenii mei postau cate o fotografie de prin nu-stiu-ce loc,cu nu-stiu-ce bautura in mana. Si toti ma..toti parca s-au unit,sa-mi arate cat de bine se distreaza ei la mare,festivalurile de prin tara,munte,etc. Tot speram eu sa vina printul din povesti pe-un unicorn alb,sa ma ia de la fereastra si sa fuga cu mine un weekend la mare. Mde..nesimtit printul asta.
M-am resemnat,si mi-am propus sa nu imi mai plang de mila, si sa gust si eu din vara. Ma distram copios cu  prietenele mele de-o viata,care ba ocupate cu restante,ba cu iubiti ocupati,n-au mai apucat sa plece undeva. Pierdeam noptile pe net,prin pungile de popcorn,pe care le uitam mereu sub pat si de care mama nu era incantata.  Pictam sirene si gagici cu aripi pe pereti,si ne amuzam de fiecare prostioara pe care o debitam. Ba chiar am si invatat sa facem briose. Nu erau cine-stie-ce dar pentru noi erau minunate,si mancam pana ni se facea rau. Ne pozam si noi ca fetele,faceam enspe mii,din care pana la urma alegeam 2-3. Ziua ne trezeam la 2-3 si ne taram pana la magazin sa bem energizante. Iar nu dormeam noaptea. Vai si ce ne plictiseam ziua,dar macar ne plictiseam impreuna.
Acum incepe scoala,si parca vad ca inca din primele zile,o sa aud tot felul de povestioare de prin vacantele colegilor si prietenilor mei. O sa ma intrebe si pe mine, dar o sa le spun ca nu am avut timp de vacanta,pentru ca am fost EXTREM de ocupata cu planurile mele de viitor si viitoarea mea cariera?!?

Un pranz in oras.

De ce? Asta e adevarata intrebare.De ce nu vine vine mama? O astept de 20 de minute.
Parca sunt prinsa intr-un portal de zahar ce ma ademeneste spre casuta din turta dulce. Unii spun ca acolo e paradisul,altii spun ca este un cosmar zaharisit,iar unii sunt doar copii grasi. Eu nu cred nimic.
E un paradis caloric in care ai glucide si internet pe saturate. Facebook-ul e acum un subiect tabu.
Snickersbook-ul e acum liderul retelelor de socializare. Muzica buna,filme si multe zambete cariate.
Nu sunt singura aici.
De ce ma tii blocata aici si nu-mi dai drumul? Desfa funda de cadouri cu care ma tii strans legata si da-mi si o cafea.
De ce a trebuit sa-ti spun ca esti unicul meu drog?Ti s-a urcat la cap la fel ca lichiorul din bomboane.O,dar totusi te iubesc!
Acum e timpul sa ma trezesc la realitate. Mama nu mai vine si ma ingrijorez. Totul a inceput de la un nenorocit de balsam de buze cu aroma de zahar-ars. Delicios...

Aniversări.

Ok,ok am meditat, m-am agățat de ultimul fir de inspirație și m-am apucat de scris!Iei,parcă mi-era puțin dor de site-ul ăsta.Eii, Diana, gata cu pălăvrageala,treci la treabă!

Azi voi vorbi despre aniversări. Da, subiectul ăsta îmi trezește amintiri plăcute.
Stăteam azi cu mama, și o ajutam prin casă și mă gîndeam aiurea la cai verzi pe pereți, cînd deodată meditația mi-e întreruptă de o întrebare: ''Și..ce-ai de gînd să faci de ziua ta?'' Hopaa, ziua mea e peste cîtva timp și eu uitasem să-mi fac planurile kilometrice și listele cu doleanțe. Noroc că mi-a amintit mama.
Nu a durat mult și i-am răspuns sec:''Nu stiu..''

Am fugit în camera mea și m-am trântit pe pat. Începusem să răscolesc memorii demult apuse, să îmi fac planuri, să debitez tot felul de prostii. Și am dat peste o amintire așa,amuzantă, de cand aveam vreo 11 ani.Cu vreo doua zile înainte de ziua mea, mă întâlneam și plănuiam totul cu prietenele mele. Prima dată ne ocupam de decorațiuni. Umflam baloane pînă ne îngălbeneam la față,lipeam postere pe pereți, ca apoi să fie dezlipite de mama, pe motiv că-i stricăm zugrăveala,aranjam totul ca să facem loc ringului de dans. Nu ne puteam permite să spargem vreun bibelou, așa că luam măsuri de precauție. După ce terminam cu decorul ne apucam de listele cu invitați. Desigur, îi alegeam cu grijă și le faceam badge-uri de VIP. Eram foarte șmechere noi,ce să mai...Chemam băieții de care ne placea,și unele fete cu care ne înțelegeam noi mai bine.
De restul se ocupa mama..Venea și ziua cea mare, și ne distram pe cinste, ne băteam cu măsline,ne mîzgâleam cu frișcă,aruncam baloane cu apă,abia așteptam să ne maimuțărim,să ne prefacem ca suntem concurenți la 'Dansez pentru tine'; ne alegeam parteneri din rîndul băieților, dar ei se îmbujorau și fugeau de teamă sa nu fie călcați pe picioare,așa ca în final tot fete-fete dansam si chicoteam pînă tîrziu cand veneau părinții îngrijorați să-și culeaga copii acasă.
Ce amintiri frumoase...Nu prea îmi faceam griji de cadouri atunci. Mă interesa mai mult distracția.
Acum, parcă nici nu aștept ziua de 6 Mai.Deși,recunosc că mi-ar placea enorm o petrecere surpriză,organizată de câțiva prieteni apropriați,cu 2-3 sticle de vin si o punga de chips-uri. Cam asta ar fi doleanța mea cea mai arzatoare. Să-mi am prietenii aproape.