Aniversări.

Ok,ok am meditat, m-am agățat de ultimul fir de inspirație și m-am apucat de scris!Iei,parcă mi-era puțin dor de site-ul ăsta.Eii, Diana, gata cu pălăvrageala,treci la treabă!

Azi voi vorbi despre aniversări. Da, subiectul ăsta îmi trezește amintiri plăcute.
Stăteam azi cu mama, și o ajutam prin casă și mă gîndeam aiurea la cai verzi pe pereți, cînd deodată meditația mi-e întreruptă de o întrebare: ''Și..ce-ai de gînd să faci de ziua ta?'' Hopaa, ziua mea e peste cîtva timp și eu uitasem să-mi fac planurile kilometrice și listele cu doleanțe. Noroc că mi-a amintit mama.
Nu a durat mult și i-am răspuns sec:''Nu stiu..''

Am fugit în camera mea și m-am trântit pe pat. Începusem să răscolesc memorii demult apuse, să îmi fac planuri, să debitez tot felul de prostii. Și am dat peste o amintire așa,amuzantă, de cand aveam vreo 11 ani.Cu vreo doua zile înainte de ziua mea, mă întâlneam și plănuiam totul cu prietenele mele. Prima dată ne ocupam de decorațiuni. Umflam baloane pînă ne îngălbeneam la față,lipeam postere pe pereți, ca apoi să fie dezlipite de mama, pe motiv că-i stricăm zugrăveala,aranjam totul ca să facem loc ringului de dans. Nu ne puteam permite să spargem vreun bibelou, așa că luam măsuri de precauție. După ce terminam cu decorul ne apucam de listele cu invitați. Desigur, îi alegeam cu grijă și le faceam badge-uri de VIP. Eram foarte șmechere noi,ce să mai...Chemam băieții de care ne placea,și unele fete cu care ne înțelegeam noi mai bine.
De restul se ocupa mama..Venea și ziua cea mare, și ne distram pe cinste, ne băteam cu măsline,ne mîzgâleam cu frișcă,aruncam baloane cu apă,abia așteptam să ne maimuțărim,să ne prefacem ca suntem concurenți la 'Dansez pentru tine'; ne alegeam parteneri din rîndul băieților, dar ei se îmbujorau și fugeau de teamă sa nu fie călcați pe picioare,așa ca în final tot fete-fete dansam si chicoteam pînă tîrziu cand veneau părinții îngrijorați să-și culeaga copii acasă.
Ce amintiri frumoase...Nu prea îmi faceam griji de cadouri atunci. Mă interesa mai mult distracția.
Acum, parcă nici nu aștept ziua de 6 Mai.Deși,recunosc că mi-ar placea enorm o petrecere surpriză,organizată de câțiva prieteni apropriați,cu 2-3 sticle de vin si o punga de chips-uri. Cam asta ar fi doleanța mea cea mai arzatoare. Să-mi am prietenii aproape.